Sculptorul român Constantin Brâncuși, în atelierul căruia se străngeau cei mai importanți artiști ai mișcării avangardiste era permanent preocupat de noi tehnici și căutarea esențelor, a sensului real al lucrurilor. Când în 1920, ajunge să o cunoască pe tânăra balerină, Lizica Codreanu, este captivat de umorul și spiritul ei liber și o invită să danseze printre sculpturile din atelierul său. Doi ani mai târziu, Brâncuși a creat costumele pentru un spectacol inovator dansat de Lizica.
Pasionată de dans și muzică, Lizica Codreanu a urmat cursurile Școlii de Belle-Arte din București, iar la 19 ani merge la Paris pentru a studia baletul clasic frecventând cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de grupurile de avangardă.
Lizica Codreanu ajunge să îl cunoască pe Constantin Brâncuși prin intermediul surorii sale, Irina, pictoriță și sculptoriță, care era una dintre elevele artistului. Lizica pătrunde în cercul avangardist al sculptorului român și îi cunoaște pe cei mai importanți artiști ai momentului: Man Ray, Tristan Tzara, Sonia Delaunay. Contactul cu lucrările și filosofia avangardistă o vor determina pe Lizica să renunțe la baletul clasic în favoarea esteticii spectacolului avangardist. Studiază estetica dansului cu fondatorul Ballets Russes, Sergei Diaghilev, astfel tânăra dansatoare este inspirată de muzica lui Igor Stravinsky, Erik Satie și Arthur Honegger. Aceasta este perioada în care Lizica Codreanu începe să pună în scenă spectacole în care să exploreze valențele expresioniste ale dansului precum machiajele extravagante și costumele cu design avangardist.
Constantin Brâncuși este cucerit de umorul și inteligența Lizică și încurajează viziunea ei îndrăzneață, liberă și găzduiește în atelierul său spectacolele tinerei nonconformiste. Spiritul rebel și inovativ care refuza să se conformeze oricărui tipar al dansatoare se întâlnește cu geniul și inspirația sculptorului dând o nouă formă artei dansului și costumului.
În 1922, Lizica, alături de un grup de artiști avangardiști au avut ideea de ilustra într-un spectacol de balet, trei piese compuse de Erik Satie, Gymnopedies. Spectacolul lor costituie unul dintre primii pași către baletul contemporan. Constantin Brâncuși este cel care a creat costumele pentru spectacol. Bazându-se pe experiența sa de sculptor, explorând volume, acesta îi imprimă noțiunii de costum o expresie sculpturală. Pălăriile concepute de artist pentru Lizica, fac trimitere la sculptura în lem Vrăjitoarea, a cărei simbolistică își are originile în cultura populară românească și în cartea cu titlul omonim al lui Jules Michelet. Rochia amplă cu dungi orizontale și pălăiile în formă de conuri au adus o viziune nouă asupra esteticii costumului în dansul modern.
Brâncuși a realizeazat mai multe fotografii în timpul spectacolui, una dintre acestea a fost vândută în cadrul unei licitații cu o sumă record, devenind cea mai scumpă fotografie românescă din toate timpurile.
Dansatoarea a colaborat cu cei mai importanți artiști ai secolului XX: Sonia Delaunay, Fernand Leger, Darius Mihaud și Marcel Mihalovici. Lizica Codreanu a debutat pe marile ecrane în rolul ”Pierot-fulgerul” din celebrul film avangardist ”Le P`tit Parigot”, dansând într-un costum devenit emblematic cu motive în zig-zag. În același an artista se căsătorește și pleacă în India. Cu un mariaj eșuat și bolnavă de malarie, Lizica, găsește un remediu pentru suferințele sale în yoga. Se reîntoarce la Paris și în 1938 deschide prima școală de hatha-yoga din Europa, combinând practicile terapeutice cu acopunctura, gimnastica suedeză și medicina populară românească. Printre pacienții celebri s-au numărat înclusiv Coco Chanel, ducele și ducesa de Winsdor.
Întâlnirea dintre spiritul nonconformist al artistei și interesul pentru sintetizare și formă a reprezentat un pas importat în definirea dansului modern prin însăși esența lui, liberetatea mișcării și improvizația.