“A fost odată ca niciodată un împărat pe nume Florestan. Şi împăratul era căsătorit cu o împărăteasă atâta de frumoasă, că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. O singură mâhnire le umbrea fericirea: nu aveau copii. Dar iată că, într-o zi, împărăteasa căzu grea. Peste nouă luni, dădu naştere celei mai drăgălaşe făpturi care păşise vreodată pe pământ: o fetiţă cu buzele roşii şi catifelate ca petalelele de trandafir, ochii albaştri ca zorelele dimineţilor de vară şi părul negru şi mătăsos.

La botezul Aurorei, căci aşa fu numită, fură invitaţi oaspeţi de seamă din şapte împărăţii. Şi, ca toate să-i meargă strună în viaţă, părinţii se îngrijiră să cheme şi un alai de ursitoare, în frunte cu Zâna Liliacului. Una singură fu omisă, întunecata Carabosse. Turbată de mânie că nimeni nu-şi amintise de ea, îşi jură să rămână de neuitat în istoria palatului.”